printf(" SaltwaterC ");

La GeekMeet-ul din Octombrie de la Sibiu, Todi Pruteanu ne zicea printre altele despre WinCache – un accelerator de PHP dedicat platformei Windows. Nelămurirea mea legată de WinCache a fost următoarea: dacă Microsoft iși anunță colaborarea pentru a susține PHP sub Windows, atunci de ce nu au colaborat cu echipa APC (Alternative PHP Cache) din moment ce acesta este proiectul de casă și va fi introdus în nucleul PHP începând cu versiunea 6? Întrebarea a rămas fără răspuns. Cu toate acestea, experimentând puțin, am găsit un loc pentru această extensie, deși am impresia că acceleratorul ‘closed source’ de la Zend, ZendOptimizer+ alăruri de Zend Data Cache ce oferă un API de caching compatibil cu APC poate să preia aceeași funcție. Poate pentru că echipa Zend a scris printre altele un modul de Apache, tot closed source, ‘Zend Enabler for Apache’ ce oferă un FastCGI Process Manager pentru Windows suficient de deștept, dar care face o chestie: rularea de mai multe procese FastCGI care deservesc același server web. În plus, Zend Server oferă suport și pentru Microsoft IIS, deci backend-ul PHP nu este restricționat la Apache.

Paragraful anterior rezumă problema, dacă citim printre rânduri. Problema sub Windows este rularea mai multor procese FastCGI ce să servească pe același port, practic un cluster local cu ’round robin load balance’. Tehnic vorbind – se poate. Dincolo de un simplu FastCGI wrapper cum este spawn-fcgi, proiect de casă al lighttpd, a apărut o versiune nativă de Windows pe forurile respective. De curiozitate am luat sursa, am compilat-o cu MinGW (gcc -O2 -lws2_32 -o spawn-fcgi-win32.exe spawn-fcgi-win32.c) și am început să mă joc. Într-un mod așteptat, suportul pentru PHP FastCGI childs nu funcționează sub Windows, din motive tehnice. De fapt cercetând sursele PHP pentru cgi SAPI (php-src/sapi/cgi/cgi_main.c) partea cu child process este pusă între niște blocuri de preprocesare pentru compilator: #ifndef PHP_WIN32 … #endif ceea ce practic anulează FastCGI Process Manager-ul rudimentar implementat de către echipa de dezvoltare a PHP. Motivele sunt simple: spre deosebire de *NIX, sub Windows nu există conceptul de fork() al proceselor. Ba mai mult, sub *NIX există PHP-FPM(FastCGI Process Manager) ceea ce dă apă la moară și mai mult unei platforme non-Windows pentru PHP. Fanii nginx știu despre ce este vorba.

Vestea bună este faptul că acel spawn-fcgi-win32.exe știe să lanseze mai multe procese ce să servească pe același port TCP. Dă și idei despre cum ar trebui implementat un FastCGI Process Manager sub Windows pentru PHP. Ba mai mult, cum ziceam și în paragraful anterior,  acestea vor servi prin round robin load balance. Această arhitectură multiproces, deși nu se pretează stilului Windows ce este preponderent multithread, rezolvă problemele cu extensiile de PHP ce nu au implementat acel ‘thread safety’, iar clusterul poate să facă uz de o arhitectură SMP, fără a apela la threading.

Acum poate apare întrebarea: de ce mai multe procese FastCGI pentru a procesa scripturile PHP? În primul rând practica ne invață că un ’segmentation fault’ poate să apară oricând, iar în producție nu este faptul cel mai de dorit. Arhitecturile multiproces s-au dovedit a fi cele mai potrivite. Vezi cazul Google Chrome cu 1 proces per tab. În al doilea rând, un proces PHP ce servește cereri FastCGI are o limită de 500 de cereri după care acel proces se închide. Acea limită este codată în sursele PHP (tot în cgi_main.c). Acea limită se poate altera prin ‘environment variables’, și anume prin: PHP_FCGI_MAX_REQUESTS. Problema care se ivește: o limită mare poate duce la probleme de memorie ocupată abuziv (memory leaks). În concluzie, această limită este necesară. Prin design-ul serverului FastCGI al PHP, limita este obligatorie și finită deci este nevoie de un PHP FastCGI Process Manager. Apache are ceva extensii (mod_fastcgi si mod_fcgid, doar mod_fastcgi știe să folosească TCP binding) sau soluția Zend Server: Zend Enabler for Apache, IIS are propriul manager. Piața de web servere de Windows ce întâmplător știu de FastCGI nu se termină aici. Spre exemplu eu folosesc versiunea nativă a nginx sub Windows pentru simplul fapt că folosesc nginx și sub alte platforme. Am o târlă de motive pentru care nginx este trecut în preferințele subsemnatului ca web server excelent. Dar, în același timp, nu pot să mă iau după toate ‘tutorialele’ de PHP FastCGI sub Windows unde ‘php-cgi.exe -b 127.0.0.1:9000′ este suficient pentru a rula. Este suficient până la primul crash sau până la 500 de cereri. În plus, eu ca web developer poate că îmi doresc o soluție complet separată de web server.

Bun, acum am pus bazele ideei despre cum ar trebui făcut un Process Manager. Una dintre probleme este acel ‘race condition’: dacă toate procesele au aceeași viață, spre exemplu un cluster local de 4 cu limită implicită de 500, atunci acestea se vor termina în modul următor: la cererea 1997 – primul, la cererea 1998 – al doilea, la cererea 1999 – al treilea, la cererea 2000 – ultimul. Dacă process managerul nu se prinde de faptul că nu mai exista cineva care să proceseze ceva.php, atunci web serverul va servi clasica eroare 504 (Gateway Timeout) iar clienții conectați la webserver vor fi nemulțumiți. Acel php-cgi.exe nu oferă o metodă de identificare a faptului că rămâne fără cereri. Nu există în cod suport pentru IPC (Inter Process Communication) cu un manager. În concluzie, după bootstrap, un manager poate doar să monitorizeze clusterul. Nu susțin faptul că nu s-ar putea implementa. Ori, această monitorizare poate avea întârzieri, și pe un server încărcat aceasta nu este de dorit. În concluzie, printr-un algoritm, managerul ar putea mări artificial și temporar viața proceselor 2, 3 și 4 pentru a pune un interval de întârziere și a fi cineva acolo care să servească până monitorul se prinde de faptul că lipsește cineva. Altă idee ar mai fi modificarea pentru Windows a serverului FastCGI ca să suporte respawn (autospawn), înainte de a se închide, deși încă nu am investigat dacă această posibilitate este realizabilă din punct de vedere tehnic. Teoretic ar fi OK, cel puțin din câte mă prind citind despre varii funcții din Windows API. Ar rezolva problema existenței unui child care să servească, in concluzie managerul s-ar transforma în simplu monitor de procese după secvența de bootstrap unde lansează clusterul. Idei am, din păcate n-am mai pus mâna pe C decât ocazional în ultimii 5 ani. Din fericire mai pricep ce e prin codul altora . Ziceam și pe Twitter: De ce nu există un PHP – FastCGI Process Manager sub Windows? Pentru că nimeni nu și-a dat interesul să scrie unul. Posibilităti există!

Ceea ce ne aduce iarăși la WinCache. N-am început degeaba cu el. Unei platforme PHP îi stă bine și cu un opcode cache (PHP accelerator, whatever). Pe lângă PHP din Zend Server – ce vine cu multe jucării de la mama lui, Zend, cred că se poate pune un nginx. Problema acceleratorului și al Cache API-ului ar fi rezolvată. Ba ar fi compatibil codul cu un eventual APC folosit în producție, chiar dacă în teorie, având în vedere soluțiile multiple, se recomandă o bibliotecă abstractă cu drivere pentru varii extensii PHP. Bun, ar zice unii: dar APC ce are? Păi, ultima versiune pusă la dispoziție de unul dintre oamenii ce se ocupă de build-ul de PHP pentru Windows, precum și de dezvoltarea lui, a pus la dispoziție o chestie compatibilă PHP 5.3.x ce din păcate pusă în setup-ul multiproces expus mai devreme duce la crash. Practic din 4 procese, 3 crapă, unul rulează relativ stabil. Contravine ideii de multiproces. XCache deși este excelent, nu foloseste shared memory pentru data cache, deci practic acesta va fi împărțit într-un număr egal cu numărul de procese. Nu știu code cache-ul cum se comportă. WinCache știe doar code cache, dar face uz de shared memory și funcționează bine cu load balancer-ul. În concluzie, cel puțin pe termen scurt WinCache are un rol acolo. Mai mult, WinCache funcționează doar cu versiunile de PHP non-thread-safe, compilate cu Visual C++ 9, și teoretic cu IIS, practic Microsoft a mințit. Funcționează cu nginx fără probleme și de ce nu, cu alte servere.

Altă idee: un server web sub *NIX ar putea folosi un server FastCGI sub Windows. nginx poate să folosească backend-uri multiple, eventual cu load balance între mai multe mașini. Deși încă sunt de părere că PHP sub Windows cam suge datorită faptului că are multe lacune iar majoritatea bibliotecilor ce le integrează provin din *NIX, are un atu: suportul COM/.NET – ceea ce înseamnă că într-o arhitectură existentă se poate adăuga un server Windows cu PHP ce să poată beneficia de anumite SDK-uri comerciale ce se distribuie sub formă de COM.

Băieții aceștia faini de la Sun Microsystems au ‘ghiara’ pe VirtualBox de la băieții de la Innotek. Vremuri istorice tulburi cu un produs mediocru. Între timp Sun-ul a băgat camionul de dolari în proiect și a început să se distingă din mulțime printr-un backend foarte puternic. Pe subsemnatul l-a convins să renunțe la VMware Server pentru acele ’server consolidation deployment’ ce mai apărea prin rețelele locale pe unde operez. Tot istoric vorbind, pentru Windows se distribuiau două pachete, unul pentru x86 și unul pentru x86-64. În prezent se distribuie unul singur ce se instalează în funcție de contextul platformei.

Bun. La partea cu instalarea îmi doream să ajung. Mai bine zis la partea cu actualizarea. De regulă pe un Ubuntu Server ce mai rulează servicii mici/medii VirtualBox are bunul simț să ruleze în background ca daemon printr-un simplu init script. În concluzie actualizările le fac atunci când îmi mai aduc aminte să deschid interfața grafică. Sub Windows în schimb este o jucărie unde mai testez ultimele apariții în domeniul OS. Dar aici mă lovesc suficient de des de acea fereastră ce mă anunță faptul că a apărut o nouă versiune. Click – download  – next, next, next … gata. În teorie era gata. În practică 3.0.12, adică ultima versiune, refuză să adauge orice fel de HDD virtual nou și am o mică bănuială despre imposibilitatea de a adăuga noi mașini virtuale.

Mă apuc să lucrez în calculator să văd ce se întâmplă (doctore). Cretinătatea aceea de installer nu a închis VBoxSVC înainte de instalare. Adică acel serviciu ad-hoc din arhitectura VirtualBox ce se ocupă de mașinile virtuale atâta timp cât rulează cel puțin una. În mod normal stă închis acel proces. Ridicolul merge mai departe. Acel proces, VBoxSVC dă un ‘lock’ exclusiv pe fișierele de configurare astfel încât să nu apară chestia aceea numită ‘race condition’ în geek language. Iar acel proces nu mai vrea să moară. Task Manager-ul e inutil ca de obicei la omorât procese încăpățânate. Am scos artileria grea: Advanced Process Termination (APT). Pe lângă o duzină de metode de kill, știe două metode de kernel kill și încă două de crash kill. Kernel kill pe Windows 7 x64 nu are suport. Nu mi-am spart capul cu hack-ul de OS. Din păcate metodele din user mode au dat greș. Windows încă e copil mic și udă patul atunci când vine vorba de procese încăpățânate. Sistemele UNIX-like (ex: Linux, FreeBSD) rămân în situația penibilă de mai sus atunci când un proces rămâne blocat în ‘IO wait state & friends’. Soluția este evidentă: reboot. Dar m-am cam săturat să rămân cu procese blocate pentru ca Windows e rebut la management-ul lor din ‘user mode’. Iar VirtualBox e rebut la actualizare și nu își știe închide serviciul înainte de un nou ‘deploy’. În mod curios, procesul blocat nu apare în APT. Dar APT are o jucărie numită ‘Custom PID’ pentru a da kill după kill.

Ultima actualizare: 19 Aprilie 2009

Introducere

Desi exista o droaie de pachete de astea ce le contin pe toate si au o gramada de arome, pe zi ce trece ajung la concluzia ca un developer serios nu se incurca cu mizerii si isi seteaza singur mediul de dezvoltare a aplicatiilor web. Ma rog, nu toate sunt mizerii, dar majoritatea fie sunt prea stufoase, fie inutile sau inutilizabile fara lucru manual – deci mai bine faci lucru manual din start. Asta in cazul in care nu vrei sa ramai o mimoza pentru tot restul vietii care transpira cand vine vorba sa adauge module noi mediului respectiv, sau pur si simplu sa se blocheze in parametrii de configurare relativ simpli. Nu sustin faptul ca este usor. De altfel patrunderea in tainele configurarii fine necesita timp si multa documentatie citita. Dar macar vreo cateva chestii de baza ar trebui cunoscute. Iar chestiile de baza pornesc cu instalarea.

Propozitie cheie: daca iti este lene sa iti configurezi acest mediu (lucru ce nu se intampla zilnic, iar experienta acumulata este benefica) atunci oare nu iti este lene sa te apuci sa programezi catusi de cat mai mult decat aplicatii gen “hello world”? Pentru a implementa solutii de o complexitate relativ mare ce necesita varii module este nevoie de mult mai multa munca pentru documentare decat pentru a configura un mediu de dezvoltare. In plus, din moment ce nu iti cunosti bine mediul in care ruleaza aplicatiile tale, cum poti avea nesimtirea sa sustii ca ai idee foarte bine ce face propria aplicatie? De unde vei sti ca va functiona corect si este portabila pe alta masina? Intrebarile acestea sunt multe, si nu, nu am de gand sa le transform in intrebari retorice. Raspunsurile sunt mai mult sau mai putin evidente.

O sa structurez acest articol in cativa pasi destul de simplu de urmat. Este ca in cazul in care se construieste o casa: se pleaca de la fundatie, si se termina treaba cu acoperisul. Deci ordinea va respecta logica si bunul simt, cu notiunea ca desi o sa incep cu Apache, MySQL deasemenea poate fi primul pas deoarece baza de date si serverul web nu sunt interdependente. PHP se integreaza cu Apache, deci regulile anterior mentionate indica faptul ca va fi instalat dupa el – aceasta pentru a nu fi nevoit sa faci instalarea PHP de doua ori. (more…)

Bagand niste clice pe blogu’ lu’ necenzurat am dat de imaginea din figura alaturata. Desi imi vine greu sa cred, daca imaginea este pe bune, atunci nu primeaza la categoria penibil prin cerinta in sine, desi intre noi fie vorba, echipa ReactOS se chinuie de ani de zile sa scoata ceva decent si inca mai au de lucru (mult), in timp ce nenea asta cu pretentii pentru oameni locuitori in tara bananiera asteapta ca pentru un buget de 20-100$ sa se aleaga cu un ‘Windows’ numa bun pentru vanzare. Failing at failing sau prostie².

Azi dimineata m-am trezit cu chef de palavrageala pe forumul eMAG dupa ce mi-am gasit sistemul asteptandu-ma cu login window-ul de Ubuntu – ceea ce nu e bine. Il lasasem sub Windows cu buna stiinta ca sa faca treaba ce tine de Windows. Desi m-am mai plans de aceasta problema, pana acum nu mi se umpluse pararul. Acum mi-a ajuns.

Solutiile ce le gasistem in prima faza functioneaza OK sub Windows XP Pro, dar eu ca XP Home user, am de suferit pe ici pe colo. Din fericire Google functioneaza asa cum trebuie din cand in cand, deci in aceasta dimineata am gasit exat ceea ce cautam. Am cautat o solutie universala, deci am gasit o solutie universala. Nenea Group Policy editor nu ajuta, deci nu il voi pomeni. Lasam la o parte chestia mai sus pomenita.

Aplicatia (da, aplicatia) se numeste Auto Reboot Remover, si este a naibii de simplu de utilizat. Presupune doar rularea ei cu privilegii de administrator.

Download: http://www.intelliadmin.com/Downloads.htm