Era destul de evident faptul că va urma o replică de-a subsemnatului la adresa nesimțirii celor de la Adobe legată de lipsa Flash Player pe iPad. De altfel, ideea a mai fost discutată și de către Cătălin Nicolescu, dar eu iau o abordare diferită a problemei. Doar nu o să mă apuc să fac ‘rant’ pe aceeași temă.

Replica mea către Adobe ar fi: păi bine mă ipocriților, de ce nu plăngeți de faptul că eu pe Windows Mobile n-am Flash Player? Știu că există Flash Lite, dar eu nu l-am văzut rulând pe HTC-ul meu, ce apropo, Ș.T.I.E. multitasking, ca să fac referire și la produsul Apple ce nu mă interesează, dar care a generat discuția. Dacă vă doare atât de mult experiența utilizatorilor a unui X-produs pe web datorita produsului vostru proprietar, de ce nu văd un CAB pus la download ca să pot vedea și eu cum merge fleșul în PocketIE sau Opera Mobile? Sau să mă joc jocuri în fleș?

Nu e nici o diferență între ceea ce face Apple și ceea ce face Adobe. Adobe sunt totuși mai ipocriți. Ca să mă citez: același căcat împachetat altfel. Îi urez Flash-ului ce i-am urat acum câțiva ani: o deschidere mai mare spre platforme diferite, sau o moarte rapidă și foarte dureroasă.

Soluția de moment: downgrade la Firebug 1.4: http://getfirebug.com/releases/firebug/1.4/

PS: Firefox 3.6 sub Hardy amd64 este probabil cea mai instabilă versiune lansată vreodată. Am avut versiuni de Firefox Alpha sau Beta ce erau mai stabile de atât.

Pe alocuri plângerile mele au avut succes. Acum două zile colegii de echipă mă ascultau în timp ce modificam niște chestii, iar involuntar am zis: iar de aici copiez dincolo … touche: “Ce-ai zis mă? Să copiezi?”. Exact ce ziceam mai sus … câteodată și mie îmi vine greu să nu scriu cod prost. Dar eforturile susținute = evoluție. În concluzie am luat linia aceea lungă (un apel înlănțuit de proceduri) și am pus-o într-o nouă metodă.

În concluzie vreo câteva idei, departe de a oferi o imagine completă:

• dacă îți vine să faci copy-paste, fie ele și 3 linii de cod sau una lungă, înseamnă ca ai nevoie de un mic refactor.
• o arhitectură bună, modulară, a aplicației, DRY (și preferabil KISS) compliant, duce la o mentenanță mai ușoară. Pentru a modifica ceva nu este nevoie să cauți toate instanțele aceleiași bucăți de cod.
• dacă acea parte de ‘unknown’ umbrește puterea de a-ți crea arhitectura înainte de a o implementa, atunci orice model repetitiv din cod stă bine într-o metodă separată.
• caută să înțelegi framework-ul pe care îl folosești. De exemplu în dezvoltarea web folosind MVC, nu prea are ce căuta într-un controller o chestie ce ar sta bine într-un helper/bibliotecă, pentru că atunci când este nevoie să fie apelată bucata respectivă din alt controller, fără refactor, o să fie trist. Desigur, excepție fac acele controllere moștenite, dar și acolo este o linie fină între ce se poate moșteni și ce ar trebui să fie apelabil global.
• refactor, OOP, clase, interfețe, ‘design pattern’ (exemplu: singleton) ar trebui să nu fie doar cuvinte într-un vocabular de specialitate.

Metode oficiale:

- Iei una bucată startup disk (floppy de ăla), pui imaginea ROM și aplicația de actualizate pe o partiție FAT, butezi în DOS și flash-uiești BIOS-ul. FAIL. N-am chef de floppy – nici n-am mai folosit vreunul de ani buni.

- Pentru cei fără partiții FAT (aka majoritatea în secolul 21), iei una bucată startup disk de Windows 98 sau Windows ME (WTF?!) plus una bucată floppy disk pe care se alfă aplicația de actualizare și imaginea ROM. Butezi de pe startup, actualizezi de pe al doilea disk. FAIL. Double FAIL.

Metode semi-oficiale (nesuportate de MSI):

- Îți faci cont pe forumurile MSI. Este trist pentru că nici măcar nu poți citi thread-urile de update făra cont. Trist și inutil. Există vreo două aplicații ce crează stick-uri USB pentru boot. Una dintre aplicațiile menționate știe chiar live update. Partea jenibilă: îți trebuie o placă MSI în sistem ca să poți face un stick boot-abil. WTF? FAIL.

Metoda subsemnatului:

- În primul rând n-am Windows pe mașina cu pricina și nici nu cred că o să am vreodată. Este strict pentru dezvoltare și altceva înafară de Ubuntu nu a văzut de la geneză și până în prezent. Floppy nu am de gând să îmi pun pentru un f%t%t de BIOS update. Și nici nu am de gând să caut două disk-uri. În plus sunt destul de fragile. Ca să fac un stick boot-abil trebuie să rulez pe o mașina cu placă de bază MSI ceea ce este inutil și enervant. N-o să pun Windows doar pentru că așa vrea dezvoltatorul aplicației respective. Da, actualizările MSI sunt Windows-centric. Aș fi dat multe pentru acel ASUS EZ Flash 2 cu inerfață grafică, accesibil din BIOS. Deși ASUS Update de Windows suge. Vineri a făcut praf un P5B Deluxe – a șters chip-ul, dar a ‘uitat’ să-l mai scrie. După care a refuzat orice interacțiune. Dar măcar suportul din hardware e impecabil. În concluzie a trebuit să fiu inventiv.

Pas 1 : Se ia una bucată UNetbootin. Are atât versiune de Windows cât și versiune de Linux. Pentru Ubuntu se găsește repository PPA, deci instalarea a fost după metoda standard după ce s-a adăugat noul repo în config.

Pas 2: Se ia una bucată stick USB formatat FAT32 și se infige în portul cu pricina. Se lansează UNetbootin. Pentru că pe net se găsesc doar tutoriale complicate despre cum se instalează FreeDOS pe USB, am ales UNetbootin. Are interfața cu dificultate apropiată de nivelul de percepție al unui retard.

Pas 3: se alege ca distribuție FreeDOS din primul drop down (da, nu știe doar Linux) – și versiunea 1.0 (singura disponibilă). Jos se alege drive-ul USB pe care să-l scrie (în cazul în care detectează mai multe) – OK. Ar trebui să downloadeze FreeDOS de pe Web și să-l pună pe stick.

Pas 4: Se desface arhiva în care se gasește imaginea ROM și aplicația de actualizare. Se pun pe stick-ul USB menționat anterior. Reboot.

Pas 5: Se scormonește prin BIOS pentru a putea face USB boot. Opțional se poate sări peste BIOS. F11 în timpul POST ar trebui să arate meniul în care se alege BOOT device-ul. Așa e la P35 Neo2 FR. La altele e Esc în timpul POST.

Pas 6: Se alege opțiunea 3 din meniul FreeDOS. Nu e un meniu standard (pentru cei familiarizați cu FreeDOS) precum cel din imaginea ISO. Opțiunea 3 e un live edition cu highmem suport, blah, blah, blah, yada, yada, yada. Se încarcă FreeDOS, după care se tastează în shell B:. Da, mi-a luat ceva să mă prind de faptul că B: este de fapt drive-ul USB propriu zis. În A: se montează live filesystem-ul FreeDOS.

Pas 7: Se rulează aplicația de actualizare ce primește ca argument fișierul de update. În cazul subsemnatului:

B:\> Afud408.exe A7345IMS.1A0

Se așteaptă până își termină toate mizeriile. Reboot. Ar fi bine ca sistemul să nu crape în timpul update-ului. Exclus OC și alte mizerii. Nu strică un UPS.

După reboot BIOS-ul o să dea un checksum bad la CMOS și e normal pentru că imaginea ROM e diferită. F1 pentru a intra în setup. Se va vedea faptul că s-a instalat ultima versiune și se pot pune vechile opțiuni. Succes.

Din păcate, ocazional, dezvolt și aplicații ce au nevoie de acces la funcția mail(), funcție ce altceva înafară de FALSE aka FAIL nu știa să returneze. Verific Postfix-ul – rula de zor. Deci nu era bubă de MTA. NU, nu suport Sendmail. Iau o porție de copypasta de pe php.net, pun totul întrun fișier php, rulez în shell – surpriză:

sh: -t: not found

Mă scarpin cu o mână în cap și cu cealaltă în dos. Ceva îmi pute – și nu era de la a doua mână. Încep să sap pentru a afla ce pește prăjt au făcut cei de la Zend cu php.ini de încearcă să ruleze aplicația ‘-t’. Crăp un output de phpinfo() in Firefox și mă luminez:

sendmail_path Local Value: -t -i Master Value: -t -i

Erm, WTF Zend? Casc vinovatul (/usr/local/zend/etc/php.ini) și caut linia cu pricina ce bine mersi era comentată. Cică în mod implicit ar trebui să fie ’sendmail -t -i’, dar se pare că opțiunea nu este hardcodată ca atare. Soluția e la mintea cocoșului:

sendmail_path = sendmail -t -i

Restart la Apache2. Merge? Merge. Shell-ul este fericit deasemenea.

Window » Preferences » Team » SVN – iar Client se schimba din JavaHL în SVNKit. Voila – se rezolvă problemele.

Eroarea era ceva de genul:

RA layer request failed
svn: OPTIONS of ‘http://hostname/svn/repository_path/trunk’: Could not resolve hostname `hostname‘: No such host is known (http://hostname)

Acum totul este roz. Setup: Eclipse 3.4.1, Subclipse 1.6.2, Java 1.6.0_13.

Nu știu cum se face, dar în țărișoara noastră eCommerce + securitate sunt două concepte ce par a fi mutual exclusive, altfel spus sunt disjuncte. Cel puțin cam așa se întâmplă în ultima vreme. Dacă tot faceți update la site sau a dat tanti Tanța cu mătura pe tastatură, măcar puneți în puii mei o pagină de offline, sau băgați erorile în log, în loc să le băgați in browser.

Fatal error: require() [function.require]: Failed opening required ‘admin/encriptare.php’ (include_path=’.') in /[...]/index.php on line 13

Știu că este doar un simplu path disclosure, dar e un semn bun faptul că serverul acela nu prea e configurat pentru “producție”.

Bai … ce pot sa zic … priceless … Sunt constient de faptul ca americanii in buna parte sunt niste ignoranti … dar imaginea asta chiar si asa cu valente peiorative da niste idei …

Eu nu afirm ca detin adevaruri universale, dar nici nu oblig lumea sa imi dea dreptate cand emit o opinie, cu atat mai mult una apreciativ.

Deci de unde si pana unde obligativitatea la vot? Concursurile se realizeaza dupa metoda votatului cu pistolul la tampla?

Acu cat ca o sa fiu catalogat misogin mai bag inca una. Stiu ca multi nu ma plac pentru stilul transant de a le-o zice in mecla, dar incep. De cele mai multe ori majoritatea femeilor care au legatura tangentiala cu IT-ul, in loc sa incerce sa isi dea o parere profesionala, mai bine s-ar apuca de ciorba. Nu, serios zic. Nu ma refer la alea putine care stiu programare sau system administration (exemple rare, dar sunt), nu ma refer la numarul si mai redus de femei care lucreaza in domeniul hardware, ci ma refer la “expertele” in Human Resources care-si dau cu parerea despre un job destul de dificil, admin de retea, pe mirifice site-uri precum eva.ro – site pe care principalele subiecte sunt moda, dieta, dragostea, etc.

Deci daca o sa vreau ca asa zisa cariera in IT sa fie una de succes si sa mearga ca unsa, o sa trebuiasca sa ma dau pe eva.ro … voi avea multe de invatat … NOT. Acu urmeaza fazele de cacat (le exclud pe alea de o imbecilitate pana la medie):

• el este cel ce se confrunta direct cu probleme precum “travel shooting-ul” – really?! Bai fumeie, administrarea relelei nu e turneu de sedinte foto si nici bikini party.
• Salariul lui poate varia intre 200$ (minim) si 800$ (maxim) – auzi femeie uite care-i treaba, n-ai vrea sa sti cu cat te-as plati eu pentru parerile profesionale incadrate strict in categoria elucubratiilor de miercuri.

Sa imi fie iertata logoreea de mai sus, dar cu asemenea telectuale (aka intelectuala formata de TV) nu prea ai de ales. Vorbesc si din punctul de vedere al unui ex-admin de retea si eventual ii cer parerile lui MikeS care momentan este admin de retea. Cu o atitudine de asta si angajatori prosti care sa se uite in gura la una de asta, este clar de ce unele joburi sunt de evitat. Ce pot sa zic … ma simt bine in pielea mea de programator.

Thanks to Ovidel …

Edit @ Request – Thanks to Ovidel’s Girlfriend (aka Geniulm)

Fie ca e vorba de Opera, Konqueror sau Firefox, Trilulilu arata sub orice critica sub Linux … de curiozitate am incercat cu un IE 6 rulat in WINE … n-are nici pe naiba. Problema nu este a pluginului Flash … ajuns si sub Linux la versiunea 9. Alte site-uri/servicii video care folosesc elemente SWF sunt OK. Cum nu sunt Windozar full … dar nu mai are rost sa comentez. Oricum o poza face mai mult decat 1000 de cuvinte …

Credeam ca erorile de tipul celei prezentate in articolul de fata au murit odata cu sistemele de operare ale Microsoft care erau bazate pe DOS … sa zicem ca un Windows din familia NT ma contrazice …
PS: poate se prinde careva si ma lamureste si pe mine … asta dupa ce am ras cu patru guri pana m-am cracanat in momentul in care am dat de imaginea aceasta pe un forum …

Disclaimer: unii s-ar putea sa zica ca – esti lame, chestia asta e veche de cand e lumea, etc. Raspunsul meu la chestii de acest gen este: fugi cu cercul … n-am loc de imbecilitati in baza de date.

Dupa chestii anuntate cu surle si trambite, balarii, chestii chestii, scandaluri anti-piraterie, iarasi balarii, am gasit o chestie tare interesanta. Citeam chestia asta pe Linux Soft … preluata de aici … Morala rezultatului este ca domnii de la Microsoft nu sunt in stare sa aiba grija de propria curte, dar latra care altii.

Fisierele wave folosite pentru Windows Tour din Windows XP au fost create cu o copie piratata de Sound Forge 4.5, copie piratata de catre un anume “Deepz0ne”. Am facut pas cu pas ce se zice in articolul din link-ul de mai sus si rezultatul a fost pozitiv. Testele au fost facute la servici, folosind fisierele dintr-o copie autentica de Windows XP Professional. Da, autentica, lucrez pentru o companie serioasa. Dovada:

Da, imaginea este de pe Mac OS X … dar sistemul are si o instalare de Windows si face dual-boot cu OS X.

Utilizare: se ia una bucata Windows XP, se cauta urmatorul director

%windir%\Help\Tours\WindowsMediaPlayer\Audio\Wav

Se ia calea de mai sus si se pune in bara de adresa a lui Windows Explorer. Pentru cei ce nu stiu: %windir% este o variabila de sistem care va directiona automat catre directorul in care este instalat Windows, cel mai adesea C:\WINDOWS.

In acel director se gasesc o mana de fisiere .wav … fisiere audio, fisiere binare. Deschise cu un editor text (Exemplu: Notepad) se pot cauta fragmente de text din fisierele binare … se cauta dupa cuvintele cheie Deepz0ne sau Sound Forge … si o sa se gaseasca linia cu pricina care indica faptul ca a fost folosita o versiune piratata de Sound Forge. Ironic, nu?!

PS: pentru carcotasii care ar dori sa zica ceva la adresa mea relativ la acest MS Bashing … eu sunt unul din clientii platitori ai Microsoft Windows. Cine nu crede, sa imi vada buca la notebook si factura de achizitie … Deci da, ma aflu atat in postura legala cat si morala de a-mi exprima o parere despre acest circ …